am fost la marsul gay de sambata. nu mi s-a intamplat nimic rau. la terminarea marsului am fost vigilent si am luat taxiul impreuna cu prietenii mei straini. m-am tot uitat la pozele si articolele despre mars publicate in presa, nu am aparut in nici o poza, nu a venit nici un jurnalist la mine pentru a-mi cere opinia. mai bine. nu pentru asta m-am dus la acest mars, nu-mi vand imaginea, nu fac parada, sunt doar un tip normal, banal, imbracat in jeansi si tricou, tuns scurt. nu mi-am pus pene colorate pentru a-mi cere drepturile. presa nu vrea sa arate un tip obisnuit asa ca mine, s-au imblulzit pe cei cativa travestiti, ca doar imaginile socante vand mai bine. mi se pare nedrept. cred ca reprezint mai bine imaginea gay-ului roman. majoritatii de heterosexuali, mai ales celor care sunt impotriva noastra, trebuie sa le aratam ca suntem normali, umani, ca nu suntem diferiti fata de ei, ca avem demnitate, ca ne asumam ceea ce suntem, ca avem aceleasi drepturi. nu sa ii socam cu un comportament si o imagine dezgustatoare. asta ii enerveaza, ii porneste impotriva noastra. ceea ce fac in viata mea privata, este o optiune stict personala, cand ies pe strada sunt un tip normal, decent, discret. sunt mandru pentru ceea ce sunt, ma simt bine asa cum sunt, nu as schimba nimic la mine.
de multe ori oamenii nici nu ma cred cand le spun ca sunt gay, pentru ca da sunt out. imi zic: nu arati deloc gay, nu esti imbracat in rochie, nu esti efeminat, nu dai din fund, nu credem ca esti gay. le spun ca au o imagine deformata, gresita si cliseistica a ceea ce inseamna gay, ca marea majoritate a gaylor sunt oameni normali care nu ies cu nimic in evidenta. vorbesc cu ei, le explic cum stau lucrurile, se gandesc un pic si de cele mai multe ori imi dau dreptate. scopul meu nu este sa-i fac sa ma accepte, sa ma iubeasca, nu-mi sunt familie si nici prieteni, vreau doar sa fiu lasat in pace sa-mi vad de viata mea, sa nu fiu agresat, discriminat pentru faptul ca sunt gay. si reusesc asta. asa ca nu mai veniti cu scuze penibile ca va este teama sa aratati ceea ce sunteti, ca societatea este intoleranta cu voi, scuze se gasesc intotdeauna, asumati-va curajul de a fi si a arata fata teama ceea ce sunteti, oamenii apreciaza sinceritatea, onestitatea. cred ca adevarata homofobie se afla in randurile noastre, a "comunitatii", majoritatea oamenilor sunt toleranti sau pur si simplu nu prea le pasa, au problemele lor. am multi amici hetero care au inteles ca nu reprezentam un pericol, care chiar ma plac si ma respecta pentru ceea ce sunt.
a fi gay nu insemna numai a te duce in parc in cautare de sex sau cautand pe internet, inseamna cu mult mai mult, este o identitate, o intreaga cultura, o parte din viata. de asta cei din alte tari traiesc mai bine, au luptat pentru obtinerea drepturilor esentiale. este inutil sa calatorim in strainatate daca nu invatam nimic. doar pentru a ne satura foamea de sex si a ne etala hainele de firma cumparate..., este jignitor si enervant ca asta se intampla aici.
eu sunt un gay militant, un activist free lancer, de peste 15 ani duc aceasta lupta. nu sunt un erou, nu vreau recunoastere, fac asta pentru ca asa simt si sunt constient ca de noi depinde sa reusim. ca mine mai sunt cativa insa prea putini. restul stau deoparte, ascunsi si isi plang soarta. fiecare e liber sa gandeasca, sa fac ce vrea, traim in democratie. insa nu te astepta la rezultate marete cand stai cu mainile in san. poate suna ca un slogan socialist insa cred ca doar impreuna uniti vom reusi. avanti popolo!
2 comentarii:
de acord ca in momentul in care iti asumi apartenentza la un grup e frumos' sa-l sustzii..
in general aceste manifestari devenite traditionale chiar si in romanica,iata,par neobisnuite si dau nastere comentariilor si controverselor datorita prezentei travestzilor care 'condimenteaza atmosfera' si-i dau un aer de 'neseriozitate' in ochii celor a caror pudoare 'nu vrea sa fie agresata':D [ma refer evident la marionete [gen skin-heads] sau la cei pe care nimeni sau aproape nu le pot schimba 'ideile', cei retrograzi care accepta greu ca exista oameni diferiti de ei care au exact aceleasi drepturi cetatenesti.. o gasca de ipocriti [in general needucati] care se prevaleaza de orice argument pt a-si apara convingerile..dar gradul mare de incultura din romanica e sesizat imediat dede catre un strain venit sau un roman reintors..intoleranta e doar un simptom al acestei inculturi..
adevarul nu e niciodata 'popular'..
Salut !
De acord cu tine in unele puncte. Mai exact, pot sa ma numesc un tip out, un tip care recunoaste cu o oarecare mandrie, daca vrei, ca e gay. Familia stie, prietenii mei stiu cu totii de faptul ca sunt gay, in aceeasi situatie sunt si colegii de munca. Era normal sa fac asta ca sa nu fiu un tip ipocrit care in fata lor e altceva decat ceea ce este cu adevarat. Cu totii au acceptat, mai devreme sau mai tarziu (nu m-am simtit vinovat pentru orientarea mea, deci poate "acceptat" e cam mult spus), Mi s-a parut firesc ca oamenii importanti din viata mea sa stie ca sunt gay.
Buuun ! Si-acum vine partea cealalta, legata de gayfest. Nu am fost la niciun mars gay din Romania, pentru ca nu asa vreau sa ma exprim. Nu mi-a fost frica de faptul ca as fi putut aparea in presa. Pana la urma, daca as fi aparut, ce s-ar fi intamplat? Afla si vecina de la doi, prima usa pe dreapta de faptul ca nu o sa "joace" la nunta mea. Nu era mare scofala. Eu am fost genul de persoana care atunci cand a fost convins de faptul ca e gay, s-a gandit instant ca va fi parte dintr-o comunitate care va fi unita, cum e normal poate sa fie in cazul unei minoritati. Doi ani mai tarziu, desi aveam 20 de ani, eram satul de "comunitate" (intelegi ghilimelele, chiar nu suntem o comunitate...), pentru ca oamenii pe care ii cunoscusem nu erau cei cu care vroiam sa fiu asociat. Cam despre asta e vorba si in cazul gayfest-ului. Da, sunt convins ca au fost si oameni ca mine si ca tine prezenti acolo, oameni care sunt discreti, fara pene si fara machiaj, dar mult mai putini la numar. Pe langa asta, Romania nu e pregatita pentru asta inca, zic eu. Si da, te gandesti ca "Daca nu o pregatim noi, atunci cine?" :). In totalitate de acord cu tine atunci cand spui ca noi ne lovim de homofobia "comunitatii" inainte de toate. Problema mea nu e legata de oamenii heterosexuali ci de modul in care se gandeste si se actioneaza la nivelul oamenilor gay. Am facut parte din evenimente culturale gay, mi s-a parut o modalitate corecta de a incepe sa cunosti o anumita comunitate. Nu sunt printre cei care stau ascunsi si isi plang soarta, nu stau pe tusa cand e vorba de "sportul" asta numit lume gay, doar ca din tot "sportul" asta astept jocul care mi se potriveste cel mai bine ca sa intru "in teren". Si=apoi, mai e un lucru : "Eu cand vreau sa fluier, fluier". :)
Un articol misto, iarta-ma ca am scris un intreg eseu ca raspuns :)
Toate bune ! :)
Seth
Trimiteți un comentariu