arta asiatica

de cativa ani am devenit pasionat de arta asiatica, in special cea chineza si japoneza, de cultura lor veche si de minunatele lor obiecte incarcate cu atatea semnificatii. desigur, continentul asiatic cuprinde multe tari si culturi diferite, insa eu care sunt un european neavenit nu fac prea mari diferente. pe mine ma intereseaza estetica lor deosebit de frumoasa. pictura, gravura, ceramica de portelan, modul lor de a aranja obiectele, tehnicile feng shui, stilul lor unic de a percepe viata si de a interactiona cu ea sau arta culinara. este foarte gustoasa, diversificata si sanatoasa mancarea lor. ce frumoase sunt vasele chinezesti pictate cu atatea simboluri numai de ei cunoscute, stampele care infatiseaza momente din viata cotidiana, din ritualurile lor si ne descriu o lume total diferita fata de a noastra, scrierea perfect aranjata, acele caractere care parca danseaza, tesaturile fine din matase cu broderii simetrice sau pagodele, templele lor care sunt adevarate bijuterii arhitecturale. constat ca folosesc culori puternice: rosu, galben, albastru, verde, asta demonstreaza caracterul puternic, pofta de viata si apropierea de natura. asiaticii sunt maestrii in mestesuguri creand adevarate capodopere uimitor de frumoase.
spre bucuria mea si pentru a-mi imbunatatii cunostintele in domeniu, am achizitionat cateva pretioase carti despre vasta cultura asiatica. este foarte mult de studiat, nu-mi propun sa devin un expert ci doar sa am habar. o lucrare interesanta este si cartea scoasa de cotidianul in colectia enciclopedica: japonia- eterna fascinatie, unde ni se prezinta succint cam tot ce ar trebui sa stim despre imperiul zeilor, civilizatia buddhista, arta imperiala, calea zen-ului sau faimosul lor teatru kabuki.
imi plac mult cum scriu scriitori japonezi, sunt atat de directi, concisi in gandire si exprimare. am citit destule romane scrise de ei, printre preferati sunt haruki murakami, yukio mishima, yasunari kawabata sau kobo abe. editurile humanitas si polirom au publicat multa beletristica ale scriitorilor japonezi. cu putin timp in urma am gasit intamplator la un chios de ziare o carte care mi-a atras atentia de cum am vazut-o: portrete japoneze. abia astept sa o citesc.
in micuta mea mansarda am agatat cateva decoratiuni chinezesti traditionale despre care se spune ca aduc noroc: clopotei cu banuti si figurine de pasari, broscute testoase sau pestisori. am cateva cani de ceai cu capac si strecuratoare frumos pictate cu doamne elegant costumate suprinse in timpul diferitelor activitati sau ceremonii. imi face o deosebita placere sa-mi savurez ceaiul din aceste cani. recent am cumparat de la carturesti un calendar cu imagini care prezinta pictura traditionala japoneza. aceste desene sunt o adevarata desfatare vizuala, delicatetea picturilor infatiseaza natura efemera a lumii, constanta ei reinnoire si cautarea placerii de o clipa. un proverb zen spune: nimic nu dureaza, totul se transforma.