parfumuri, haine, yann tiersen

de curand mi-am imbogatit colectia de parfumuri cu un gucci, versace, boss si ysl. le-am aranjat frumos printe celelalte sticlute. rafturile mele ikea sunt pline de carti, reviste, parfumuri si alte mici obiecte de decoratiuni. sper sa nu cedeze sub greutatea lor. asta mi-ar mai trebui, sa le vad pe toate imprastiate pe jos, ar fi terifiant. insa sunt sigur ca asta nu se va intampla decat poate la un cutremur.
cu vreo doua saptamani in urma am fost cu un prieten la un mall, mai mult ca sa fugim din calea caniculei. cel putin la mall este aer conditionat si te mai racoresti. la 40 si ceva de grade cat erau, ca abia mai puteai respira aerul fierbinte, chiar nu aveai unde sa te bagi decat poate sa faci o baie intr-un lac insa nu e deloc recomandat. la un magazin am vazut cateva tricouri dragute si cativa chiloti care mi-au placut, insa mi-am zis am destule. si asa abia mai am loc sa le pun in dulap. zilele urmatoare numai la tricourile si chilotii aia m-am gandit, parca ma obsedau, asa ca mi-am zis ca sa mi-i scot din cap trebuie sa mi-i iau. intr-o seara m-am dus glont la acel mall sperand sa mai gasesc acele haine. am avut noroc, parca ma asteptau pe mine, cuminti pe raft. am gasit marimea mea si mai ales ca erau ultimele reduceri nici nu am mai stat pe ganduri. tricoul este gri cu stelute, chilotii verde ca padurea, iar de la alt magazin mi-am luat un plovoras subtire cu dungi albastre. nu ma pot abtine cand vad haine frumoase si ok ca pret. ma simt atat de bine cand le imbrac. hedonismul din mine se simte satisfacut.
de cateva zile ascult yann tiersen. e atat de frumoasa muzica lui, o iubesc, e linistitoare, ma face sa visez, sa plutesc. e genial tipul asta. pianul lui e unic, trist, melancolic, uneori mai dur, ma invaluie ca intr-o poveste fantastica din care nu mai vreau sa ies. am un amic la budapest care e innebunit dupa muzica lui. Les Jours Tristes...Tout Est Calme...Les Bras De Mer...Bon Voyage!

nu departe insa atat de bine

am fost zilele trecute la sinaia cu niste prieteni straini. trebuia sa evadez din bucuresti care devenise tot mai sufocant, incins, de nesuportat. ne-am cazat la o vila cocheta, am mancat o ciobita de perisoare pe terasa unui restaurant si am pornit sa urcam spre cota 1400. imi place sa urc pana sus, sa vad muntii, padurea, panorama orasului, sa respir aer curat, sa ma intind pe pajiste. in drum spre cota am fost atentionati ca sunt doi ursi pe sosea. deja mi se facuse frica. eram noi 6 insa ma tot gandeam cum sa reactionez cand ma voi intalni cu ursii. am avut noroc ca a venit un microbuz gol si soferul a fost amabil si ne-a luat. nu departe de unde ne-am suit in microbuz, la o curba erau oprite mai multe masini, oamenii faceau poze si ursul dadea spectacol. nu parea deloc fioros, chiar avea o figura dragalasa, prietenoasa, implorandu-ti sa-i dai mancare. am facut si noi poze din masina, ca doar nu vezi un urs la doi metri apropiere in fiecare zi. la proximativ un kilometru alt urs, mai micut si mai fricos, statea la marginea soselei aproape de o rapa. soferul i-a aruncat niste cornuri pe care le-a halit fara sa le mai mestece. nu cred ca i-a potolit foamea insa a apreciat gestul. ajunsi la cota, eu cu unul dintre amicii mei, un german, ne-am suit mai sus inca vreo 200 metri cred si am facut poze. era atata liniste in jur. am coborat cu telegondola care din pacate te lasa departe de oras, cam in mijlocul padurii si de aici am mai luat un microbuz pana in oras. seara am iesit sa mancam la un restaurant iar a doua zi de dimineata eu am luat trenul spre bucuresti. mi-a prins bine scurta iesire la munte, am revenit cu un tonus mai bun. este chiar indicat sa iesi din cand in cand din acest oras, in doua ore cu trenul ajungi la munte sau chiar si pentru o scurta plimbare prin padurile de la marginea capitalei. insa nu lasa gunoi in urma asa cum fac majoritatea. este mediul nostru natural, cum il pastram asa il avem. chiar nu e greu sa pui ambalajele in rucsac si sa le arunci la cosul de gunoi. sa fim civilizati, educati, ca avem pretentii de altfel.

in darkroom

una dintre calitatile mele este ca recunosc ceea ce sunt, ce fac, sunt sincer, deschis fata de sex, fata de prieteni si nu sunt ipocrit. sunt mult prea obisnuit pt a face parada cu viata mea, deja am trecut de nebunia anilor cand aveam 20 si ceva si eram mai excentric. imi place sa fiu un om normal sau cel putin in aparenta. e discutabil asta. unii oameni imi spun ca ceea ce fac nu e normal, fiecare are dreptul la propria opinie. traim intr-o societate care inca nu accepta diferentele, romanul inca gandeste limitat, e plin de prejudecati si frustrari, la modul daca nu esti ca mine atunci esti importriva mea, ceea ce e stupid. nu putem fi cu totii la fel. fiecare om e unic, multe lucruri sunt relative, nimeni nu detine adevarul sau dreptatea absoluta. nu vreau sa schimb pe nimeni, nici macar pe mine. nu sunt un martir, incerc sa ma adaptez la sistemul impus de majoritari chiar daca sunt minoritar. pana la urma ceea ce fac in viata mea privata e doar problema mea, cat timp sunt decent, discret si nu ma expun indecent public.
la stuttgart am fost intr-un club care avea darkroom. era sambata noaptea si vroiam sex salbatic. mai fusesem si anul trecut asa ca eram familiarizat cu locul. aici vin barbati gay sau bi pt a face sex. de fapt nu are importanta orientarea sexuala a nimanui, nu te intreaba nimeni ce esti, vii aici pentru un scop anume, sa faci sex cu barbati despre care nu vrei sa stii nimic, nici macar cum arata la fata. tot ce conteaza este ce faci, marimea si cat rezisti. am stat 4 ore in darkroom, am iesit de cateva ori doar cat sa merg la toaleta sa ma spal. am facut sex cu multi barbati, cred ca in jur de 15, in doi, trei sau in grup. m-am simtit foarte bine. de asta m-am dus acolo, sa fiu futut in toate modurile posibile, nu sa fiu un sfant. e foarte interesanta aceasta experienta pentru ca acolo fiind aproape bezna trebuie sa te bazezi pe alte simturi mai putin pe vaz. e cu totul alta perceptie. a fost un pic incomod la inceput insa m-am obisnuit repede. este foarte incitant sa auzi toate acele gemete, gafaieli, sa simti ca langa tine se face sex animalic, sa te atingi de toti, sa pipai multe corpuri si penisuri, sa stii ca in acel moment esti prada si vanator sau ca esti dorit de mai multi in acelasi timp. nu este cel mai favorit mod de a face sex pentru mine, prefer sa o fac intr-un pat si mai ales sa-l vad pe cel cu care sunt, intensitatea placerii e mult mai puternica, insa uneori imi place sa experimentez toate aceste trairi unice din darkroom.
prietenul meu merge frecvent in darkroom in amsterdam, prefera acest sex fara implicatii. e normal sa aiba viata lui. acolo are atatea posibilitati. la koln am fost impreuna in sauna si am facut sex in 3 sau cu mai multi, pentru ca ii place sa vada cum fac sex cu altii. avem o relatie deschisa, ne respectam dorintele, gandim asemanator in privinta sexului, suntem buni prieteni. we are all the same in the dark.

i like stripes

trec prin perioada in care imi plac dungile. si inainte imi placeau, am destule haine cu dungi, insa acum am dezvoltat o adevarata pasiune pt ele. imi plac pentru ca sunt vesele, imi transmit un sentiment bun, pozitiv si nu ma plictisesc de ele. daca anii trecuti imi cumparam tricouri simple, cu imprimeuri sau cu ceva scris, acum mi-am luat numai in dungi. uitandu-ma pe strada cum sunt imbracati baietii am observat ca multi dintre ei poarta tricouri cu dungi, asa ca mi-am zis: tocmai bine m-a luat si pe mine valul cu dungile acum ca sunt in mare trend. nu sunt genul care sa se imbrace cu ceva ca este in voga, nu-mi place sa port ceva pt ca acel lucru se poarta in acel moment. mai degraba am gusturi clasice sau ma imbrac in functie de starea pe care o am in acel moment, nimic planificat, doar spontan.
recent am fost in germania pentru o saptamana, la stuttgart si koln, foarte frumos. mi-am luat destul de multe haine de la magazinele mele favorite c & a si h & m, mai ales ca erau reduceri. bineinteles multe tricouri cu dungi in culori frumoase, pe care le port cu mare placere. mai ales ca dungile ma duc cu gandul la marinari :). de la un bun prieten am primit pantaloni si boxeri in dungi. a trebuit sa-mi fac ordine in dulap pentru a incapea noile haine, insa acum totul arata bine.
la ikea am vazut un asternut de pat in dungi cu multe culori vesele si frumoase, insa e prea scump, e dublu la pret fata de oricare alt asternut pe care il au.
in germania am testat cateva noi parfumuri care nu au aparut inca aici, insa nu m-au impresionat in mod deosebit, parca toate au inceput sa semene intre ele.
nu am ajuns inca la mare si nu cred ca voi ajunge anul aceasta, dusul e marea mea, de fiecare data cand fac dus imi inchipui ca ma scufund in mare. din pacate nu pot innota in dus, doar simt apa rece pe mine asa ca o consolare.

cafe del mar

ascult una dintre compilatiile cafe del mar. imi place muzica asta relaxanta, chill, ma poarta cu gandul la plaja, mare, spania, locuri care imi plac atat de mult. simt o deosebita place sa ma relaxez, mai ales pe caldurile astea naucitoare de peste 40 C. chiar daca nu am ajuns pe plaja, imi creez o mica plaja in camera mea, fara nisip, doar ajutandu-ma de imaginatie. prin simplul fapt ca stau intins in pat, savurez o cana cu ceai si visez la acea plaja, ma simt bine. imaginatia imi zboara catre acele locuri si pentru cateva momente ma rup de realitate si ma transpun acolo, incerc sa simt ce as simtii daca as fi acolo. unele senzatii sunt deja-vu. nu caut plaje exotice, luxuriante, doar una normala, salbatica, frumoasa, unde sa ma simt ca fiind o parte din acel mediu natural. sa nu fiu singur acolo, sa fiu cu iubitul meu, sa stam unul langa altul pe nisip, dezbracati, sa-l ating asa cum stiu doar eu, sa ne iubim, sau pur si simplu sa stam unul langa altul. aceasta comuniune reciproca dintre noi si cu natura, este un veritabil elixir al vietii. asa simt.
muzica curge si-mi da stari. tot acest concept lounge cafe del mar, aria, dreams, classic, rue du soleil, editiile aniversare, acest melange eclectic, ma transpune intr-o lume de visare. nisipul, apa, parfumul au acelasi efect. aceste fragmente pe care le captez ma fac fericit. pentru ca pana la urma nu suntem decat stardust in acest univers.

electro

cu toate ca sunt un mare fan ascultator de muzici indie-britpop, devorez cu o mare placere si genul electro. trupe ca air, goldfrapp, faithless, massive attack, printre multe altele, ma innebunesc pur si simplu. pe unii dintre ei i-am vazut performand live, fiecare prezentand un show deosebit, incendiar, splendid. imi place sa merg la concerte, mai putin statul in picioare care este foarte obositor, insa placerea de a vedea artistii preferati pe scena invinge oboseala. dupa aia sunt terminat insa ce mai conteaza.
cu vreo doi ani in urma calvin klein a scos o editie limitata a celebrului ck one care s-a numit electric. un cu totul alt miros de un verde crud, absolut refreshing-efervescent. in nebunia mea am asociat imediat acest parfum cu muzica electro, cu o furtuna de electricitate sau cu unda de lumina a laserelor din discoteci. adevarate stari transcedentale.
un alt miros tot din zona asta a electroului verde este higher energy de la dior, o adevarata descatusare de energie masculina, un vibe care te loveste precum un tsunami. continuand cu impulsurile asociative, imi place foarte mult piesa 'electrical storm' a celor de la U2: swimming in the sound... baby don't cry.

nu vreau sa fiu frumos

imaginea conteaza. ambalajul vinde. traim sub asediul imaginilor, vizualului, reclamelor, ambalajelor frumos colorate. unii dintre noi au devenit obsedati de felul cum arata, vor sa fie cat mai frumosi sau asa isi inchipuie, vor sa fie adevarate icon-uri. frumusetea este relativa, interpretabila. frumusetea o intalnesti in operele de arta din muzee, in reclamele din reviste, mai putin in viata reala sau pe strada. stiu multi gay care se cred frumuseti rapitoare, adevarate dive, cand de fapt nu sunt decat tipi banali, falsi si patetici. la varsta adolescentei mai este de inteles, insa cand deja ai trecut de 26 de ani nu mai e scuzabil. nu sunt critic, nu judec pe nimeni, incerc sa fiu obiectiv, tolerant, intelegator. am un simt estetic dezvoltat si-mi place sa ma documentez. noi gayi suntem inzestrati cu un simt artistic in general, chiar daca asta suna ca un cliseu. am ajuns la varsta si intelepciunea la care nu mai pun mare pret pe look, ci pe interior. e mai important ce oferi din suflet, calitatea sentimentelor, a comportamentului, decat cum arati fizic sau hainele pe care le porti. nu sunt un brand, sunt doar un om normal. nu vreau sa fiu frumos.