nu departe insa atat de bine

am fost zilele trecute la sinaia cu niste prieteni straini. trebuia sa evadez din bucuresti care devenise tot mai sufocant, incins, de nesuportat. ne-am cazat la o vila cocheta, am mancat o ciobita de perisoare pe terasa unui restaurant si am pornit sa urcam spre cota 1400. imi place sa urc pana sus, sa vad muntii, padurea, panorama orasului, sa respir aer curat, sa ma intind pe pajiste. in drum spre cota am fost atentionati ca sunt doi ursi pe sosea. deja mi se facuse frica. eram noi 6 insa ma tot gandeam cum sa reactionez cand ma voi intalni cu ursii. am avut noroc ca a venit un microbuz gol si soferul a fost amabil si ne-a luat. nu departe de unde ne-am suit in microbuz, la o curba erau oprite mai multe masini, oamenii faceau poze si ursul dadea spectacol. nu parea deloc fioros, chiar avea o figura dragalasa, prietenoasa, implorandu-ti sa-i dai mancare. am facut si noi poze din masina, ca doar nu vezi un urs la doi metri apropiere in fiecare zi. la proximativ un kilometru alt urs, mai micut si mai fricos, statea la marginea soselei aproape de o rapa. soferul i-a aruncat niste cornuri pe care le-a halit fara sa le mai mestece. nu cred ca i-a potolit foamea insa a apreciat gestul. ajunsi la cota, eu cu unul dintre amicii mei, un german, ne-am suit mai sus inca vreo 200 metri cred si am facut poze. era atata liniste in jur. am coborat cu telegondola care din pacate te lasa departe de oras, cam in mijlocul padurii si de aici am mai luat un microbuz pana in oras. seara am iesit sa mancam la un restaurant iar a doua zi de dimineata eu am luat trenul spre bucuresti. mi-a prins bine scurta iesire la munte, am revenit cu un tonus mai bun. este chiar indicat sa iesi din cand in cand din acest oras, in doua ore cu trenul ajungi la munte sau chiar si pentru o scurta plimbare prin padurile de la marginea capitalei. insa nu lasa gunoi in urma asa cum fac majoritatea. este mediul nostru natural, cum il pastram asa il avem. chiar nu e greu sa pui ambalajele in rucsac si sa le arunci la cosul de gunoi. sa fim civilizati, educati, ca avem pretentii de altfel.