teddy bear

nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca imi plac mult ursuletii de plus. am trei: bruno, rocco si vogue, pe care ii consider copilasii mei. am grija de ei, vorbesc cu ei si sunt cuminti. pe rocco, care este cel mai mic, il iau cu mine in rucsac in toate calatoriile.
intr-o revista am citit o mica istorie a ursuletului de plus. se spune ca primul ursulet a fost pus in vanzare pe 15 februarie 1903 in magazinul de jucarii al unor imigranti evrei din new york. sotii morris si rose michtom au ideea de a se inspira dintr-o poveste vanatoreasca conform careia presedintele SUA theodore 'teddy' roosevelt participand la o partida de vanatoare, ar fi refuzat sa impuste un urs. astfel s-a nascut o dragalasa jucarie simbol care a devenit iubita de catre toti copiii.
cu totii am avut in copilarie un ursulet de plus care era jucaria noastra favorita, alaturi de care dormeam si ne era ca un fratior mai mic.

glitter

zilele trecute a nins atat cat sa se astearna un covor de zapada stralucitor. totul devenise alb, curat, o feerie de mici cristale care aproape te orbeau cu stralucirea lor. mergeam pe strada si priveam in jos la proaspata zapada care reflecta scanteieri incandescente de gheata si imi era mila sa pasesc stiind ca acolo unde pun pasul voi distruge fragilii fulgi de nea. in drumul meu am trecut pe langa vitrina magazinului swarovski si pentru cateva momente m-am oprit sa privesc gingasele figurine de cristal care se incadrau armonios in peisajul iernii. gratioasa lebada perfect sculptata trona distinsa peste toate bijuteriile fiind parca constienta de mareata valoare pe care o are ca simbol al casei. in ochi vedeam numai stelute care dansau pe ritmuri doar de ele auzite caci eu eram cufundat in zgomotul orasului. gandurile imi zburau spre o lume abstracta dandu-mi parca o senzatie de transparenta asemenea minunatelor bijuterii swarovski. mi-ar fi placut sa savurez un prosecco, sa admir efervescenta bulelor de aer care se ridica glorioase la suprafata. prospetimea aerului inspirat m-a readus deodata la realitate trezindu-ma din acel vis desfasurat doar in cateva secunde. gloria momentului fuse trecatoare. all that glitters is not gold.

seriale, muzici, carti, reviste

cred ca anul 2009 va fi un an bun pentru mine. sunt optimist in ceea ce ma priveste. viata poate fi senzationala atunci cand esti un individualist. toata marea criza economico-financiara despre care vorbeste toata lumea nu ma va afecta prea mult. atata timp cat voi avea acces la micile placeri ale vietii si-mi voi putea permite sa-mi satisfac pasiunile, totul va fi bine.
dupa binevenita vacanta a sarbatorilor de iarna, viata cotidiana a reintrat in normal. pentru mine asta inseamna un nou sezon multicultural.
cotidianul continua sa scoata in fiecare miercuri coloratele carti din colectia literatura, pe care le cumpar cu regularitate, revista time out a revenit oferindu-ne recomandari pretioase, facandu-ne agenda pentru filme, spectacole, concerte, expozitii, festivaluri si alte evenimente la care trebuie sa fim prezenti, iar vesela revistuta glossy j'adore, o mica biblie in randul fashion-istilor, ne prezinta tot ce este nou prin magazine sau tendinte.
in prezent ma uit la doua seriale noi: damages si the dead zone. bineinteles continui nip tuck din care vad cate un nou episod o data pe saptamana. deja am noile albume ale unora dintre trupele mele favorite, albume care vor iesii pe piata in curand: franz ferdinand, morrissey, anthony and the johnsons, animal collective, white lies, the whitest boy alive sau andrew bird. traiasca netul si download-ul care este sursa mea de viata.
au inceput marile reduceri la haine, o sa dau o raita prin magazinele mele preferate din mall baneasa: peek& cloppenburg, reserved, springfield sau pull and bear. trebuie sa-mi iau ceva dragut, nu ca as avea musai nevoie, insa nu pot lasa aceste reduceri sa treaca pe langa mine. ce pacat ca nu avem inca h&m sau c&a. carpe diem.

live forever

muzica reprezinta un capitol extrem de important in viata mea. pot spune ca nu pot traii fara muzica. inca de prin '94 am inceput sa ascult trupe britpop ca suede, oasis, pulp, blur sau radiohead.
britpop-ul s-a nascut la inceputul anilor '90, este un subgen al rock-ului alternativ caracterizat de influenta stilului british guitar pop music si a vrut sa fie o reactie impotriva grunge-ului american. odata cu moartea lui curt cobain grunge-ul incepe sa apuna si cum in marea britanie nu exista un stil propriu de muzica, cativa tineri nebunatici au format cateva trupe iar succesul nu a intarziat sa apara. tonul il dau cei de la the stone roses fiind indeaproape urmati de suede, blur sau oasis. britpop-ul vine asadar pe fondul unei acute lipse de muzica britanica a ultimilor 20 si ceva de ani dar si intr-o perioada de mari proteste si nemultumiri social-politice fata de guvernul condus de margaret thatcher. dupa the beatles britanicii au avut putine trupe de succes in anii '80, doar cateva nume cum ar fi new order, the cure sau the smith. venise timpul unor schimbari radicale. si iata ca apar aceste trupe de tineri care canta despre problemele cotidiene dar si despre dragoste. se naste un adevarat fenomen cultural, o trezire a natiunii, o noua invazie de muzica. marea britanie devine mandra de noua industrie muzicala care ocupa pozitii de top in clasamentele radiourilor, a revistelor de specialitate sau a vanzarilor de cd-uri, dar si de venirea la puterea tarii a laburistilor. noul val loveste cu forta adjudecandu-si mari succese. imediat se formeaza cateva zeci de trupe, unele devenind faimoase: supergrass, kula shaker, mansun, the verve, the charlatans, manic street preachers, radiohead, republica, james.
prin albumele lansate, atitudine sau concertele care atrag mii de fani, toti acesti artisti scriu o noua pagina de istorie. din pacate britpop-ul nu a tinut mai mult de cativa ani, cam pana prin '98, dupa care se transforma intr-un nou curent: indie. acest nou stil este un britpop mai elaborat, sofisticat, glamour, incluzand influente ale altor genuri de muzica cum ar fi alternativ, electro, trip-hop sau jazz.
toate trupele britanice actuale printre care enumar doar cateva: coldplay, keane, bloc party, editors, elbow, embrace, kaiser chiefs, kasabian, starsailor, the coral, the kooks, hard-fi sau the last shadow puppets isi au radacinile si sunt tributare acestui mare fenomen muzical care a schimbat istoria muzicii denumit britpop. maybe were gonna live forever...

arta asiatica

de cativa ani am devenit pasionat de arta asiatica, in special cea chineza si japoneza, de cultura lor veche si de minunatele lor obiecte incarcate cu atatea semnificatii. desigur, continentul asiatic cuprinde multe tari si culturi diferite, insa eu care sunt un european neavenit nu fac prea mari diferente. pe mine ma intereseaza estetica lor deosebit de frumoasa. pictura, gravura, ceramica de portelan, modul lor de a aranja obiectele, tehnicile feng shui, stilul lor unic de a percepe viata si de a interactiona cu ea sau arta culinara. este foarte gustoasa, diversificata si sanatoasa mancarea lor. ce frumoase sunt vasele chinezesti pictate cu atatea simboluri numai de ei cunoscute, stampele care infatiseaza momente din viata cotidiana, din ritualurile lor si ne descriu o lume total diferita fata de a noastra, scrierea perfect aranjata, acele caractere care parca danseaza, tesaturile fine din matase cu broderii simetrice sau pagodele, templele lor care sunt adevarate bijuterii arhitecturale. constat ca folosesc culori puternice: rosu, galben, albastru, verde, asta demonstreaza caracterul puternic, pofta de viata si apropierea de natura. asiaticii sunt maestrii in mestesuguri creand adevarate capodopere uimitor de frumoase.
spre bucuria mea si pentru a-mi imbunatatii cunostintele in domeniu, am achizitionat cateva pretioase carti despre vasta cultura asiatica. este foarte mult de studiat, nu-mi propun sa devin un expert ci doar sa am habar. o lucrare interesanta este si cartea scoasa de cotidianul in colectia enciclopedica: japonia- eterna fascinatie, unde ni se prezinta succint cam tot ce ar trebui sa stim despre imperiul zeilor, civilizatia buddhista, arta imperiala, calea zen-ului sau faimosul lor teatru kabuki.
imi plac mult cum scriu scriitori japonezi, sunt atat de directi, concisi in gandire si exprimare. am citit destule romane scrise de ei, printre preferati sunt haruki murakami, yukio mishima, yasunari kawabata sau kobo abe. editurile humanitas si polirom au publicat multa beletristica ale scriitorilor japonezi. cu putin timp in urma am gasit intamplator la un chios de ziare o carte care mi-a atras atentia de cum am vazut-o: portrete japoneze. abia astept sa o citesc.
in micuta mea mansarda am agatat cateva decoratiuni chinezesti traditionale despre care se spune ca aduc noroc: clopotei cu banuti si figurine de pasari, broscute testoase sau pestisori. am cateva cani de ceai cu capac si strecuratoare frumos pictate cu doamne elegant costumate suprinse in timpul diferitelor activitati sau ceremonii. imi face o deosebita placere sa-mi savurez ceaiul din aceste cani. recent am cumparat de la carturesti un calendar cu imagini care prezinta pictura traditionala japoneza. aceste desene sunt o adevarata desfatare vizuala, delicatetea picturilor infatiseaza natura efemera a lumii, constanta ei reinnoire si cautarea placerii de o clipa. un proverb zen spune: nimic nu dureaza, totul se transforma.

4711 eau de cologne

asta vara cand am fost cu iubitul meu olandez in frumosul oras koln, tot plimbandu-ne pe micutele strazi din centru, deodata il vad ca intra intr-un mic magazin. stiind cat de mult imi plac parfumurile, a avut inspiratia de a-mi oferii un cadou traditional faimos cumparandu-mi o micuta sticluta rotunda a celebrului 4711 eau de cologne. mi-a spus ca e un must have acesta veritabila aroma unisex. m-am bucurat mult pentru minunatul gest. a fost atat de dragut ca mi-a spus si povestea acestui parfum. culmea, eu care stiu atatea despre parfumuri, nu stiam nimic despre aceasta mica bijuterie. din prima secunda de cum l-am mirosit mi-am dat seama instantaneu ca stiu acesta aroma inca din copilarie. aveam acest miros pastrat undeva in creier asteptand doar sa fie trezit, readus la viata. cu totii stim acest incantator miros proaspat, usor pudrat, cu note fresh de lamaie verde. formula sa originala a fost creata in anul 1792 fiind printre primele parfumuri moderne. principalele ingrediente includ esente de uleuri citrice, rozmarin, lavanda, bergamota si neroli, care formeaza un incredibil miros de curat, proaspat ca lamaia, un adevarat revigorizant instantaneu, ce fac ca acest parfum sa fie unic, puternic, lasand in urma o soptita aroma intensa. indemanatica sticluta seamana cu un ceas datorita design-ului circular, este supla si poate fi usor purtata in buzunar. numele cologne este dat de francezi, insa isi afla originea inca din vremea romanilor. in acele timpuri de secol XVIII germanii nu aveau numar la case iar francezii au venit si le-au numerotat cladirile. casa unde se producea acest parfum a primit numarul de ordine 4711.

i'm gay. do u?

tell me what you don't like about yourself. aceasta este celebra intrebare pe care o pun chirurgii plasticieni mc namara/troy din serialul nip tuck. despre mine nu pot spune ca ar fi ceva care sa nu-mi placa la propria-mi persoana, ci mai degraba nu-mi place intreaga situatie dezastruoasa pe care o traiesc din punctul de vedere al vietii gay din acest oras. nu sunt saune gay sau cluburi cu darkroom asa cum exista in toate tarile civilizate. chiar nu ai unde merge sa faci sex intr-un loc special amenajat pentru acest scop. sunt gay si am nevoile mele pe care vreau sa mi le satisfac. singurele posibilitati existente sunt cele cateva site-uri gay unde speri sa agati pe cineva, ceea ce mai rar se intampla, sa mergi la risc intr-un parc unde risti sa fi batut ori luat de jandarmi sau vreo doua cluburi de profil care exista in oras si unde te poti duce pentru a fi intre ai tai si a te manifesta asa cum simti. cu totii vrem sa iesim out of the closet la un moment dat, sa traim gay, sa ne simtim liberi. crudul adevar e ca aceste lucruri nu se prea intampla. daca te prezinti asa cum esti risti sa produci reactii neprielnice sau chiar violente. oamenii sunt inca plini de prejudecati si acuzatori. imposibilitatea libertatii de exprimare genereaza frustrare, tristete, izolare sau chiar sinucidere. putini sunt aceia care au avut curajul sa iasa in fata, sa se prezinte asa cum sunt sau sa lupte pentru respectarea drepturilor comunitatii. restul se ascund in spatele mastilor, traiesc duplicitar sau chiar nu-i intereseaza. nu vrem sa fim eroi sau martiri, vrem doar sa fim respectati ca oameni, sa nu fim expusi riscurilor. de cate ori nu am fost martorii unor remarci malitioase, jignitoare sau glume proaste cu privire la gay? am tacut malc de teama sa nu ne desconspiram. indiferenta duce la acceptarea situatiei nefavorabile, a reprimarii evolutiei. nu exagerez spunand ca unii gay traiesc adevarate drame.
fiecare dintre noi a calatorit intr-o alta tara mai ales in europa si am vazut cat de bine este sa fi gay acolo, cate posibilitati ai, cat de open mind sunt oamenii si ca nu te lovesti de nici o problema in privinta perceperii de catre societate a orientarii tale sexuale. ma intreb: oare cand vor ajunge romanii la un grad de civilizatie ridicat si isi vor accepta minoritatile? the show must go on.