cand vine seara

cand vine seara greierii canta. imi place sa ascult cantecul lor monoton-ritmic-sacadat, totodata melodios, ce seamana cu fluierele politailor din intersectii. greierii isi canta iubirea sau poate lipsa ei. cand vine seara orasul devine mai calm, linistit, sau poate asta e doar o aparenta? vraja intunericului poate fi inselatoare. umbrele si luminile fugare se impletesc intr-un dans persuasiv. crezi ca detii controlul? imi place sa privesc luna plina ce pare blanda, melancolica si stelele ce stralucesc in inaltul cerului, mii de luminite scanteietoare undeva departe, atunci ma simt mic ca o furnica. cand vine seara inima mea tipa dupa tine, te vrea langa ea la unison, sa o acompaniezi pana dimineata, sa-i oferi in linstea noptii acea stare de beatitudine. greierii canta toata noaptea pana la ivirea zorilor, atunci incepe o noua zi.

o scurta iesire afara

azi am reusit performanta de a iesii din casa, ajutat de bratul unui prieten care m-a insotit, am mers pana la policlinica pentru a-mi prelungii concediul medical. majoritatea drumului am topait intr-un picior, apoi am calcat pe varful ghipsului si chiar pe calcai. mi-a fost foarte greu, obositor, insa am avut curaj, vointa si nebunie. partea buna e ca piciorul nu ma doare, nu s-a umflat si nici invinetit, deci se vindeca bine. la intoarcere am luat autobuzul o statie, de la ase pana la coloanele din romana. m-a extenuat drumul asta, insa bine ca am iesit afara si am luat aer. e soare, destul de cald si adie un vant placut. am stat putin sa ma odihnesc pe bordura iesirii gurii de metrou si m-am uitat la barbati, multi arata bine. m-as fute ca o catea in calduri. ascult b-sides & remixes placebo, goldfrapp, massive attack, sneaker pimps, beady eye, kylie. apar noile parfumuri l'amour fou l'elixir emanuel ungaro, vera wang forever vera, escada joyful, bottega veneta knot, reveal calvin klein, drakkar essence guy laroche.

music response: elektropsychedelic influence

cerul e plin de nori, se anunta ploaie, poate chiar furtuna. deja aud tunete. prietenele mele sunt plecate in vama veche. ce dor mi-e de mare, sa innot in valuri, sa ma plimb seara descult pe malul marii, sa simt valurile cum imi uda picioarele. mi-e dor sa calatoresc cu trenul, nu am mai fost de doi ani. de mic sunt pasionat de tramvaie, trenuri, metrou. tramvaiele rosii imi plac in mod deosebit. cele mai moderne si rapide trenuri cu care am calatorit sunt ice in germania si railjet in austria. nici nu simti ca mergi cu viteza mare pe linia ferata. ascult b-sides si live kasabian, keane, kula shaker, radiohead, the verve, travis si albumele midlake, supergrass, the chemical brothers, zero 7. ieri dupa-amiaza a venit la mine un tip tinerel care m-a supt, ce bine a luat-o in gura. am succes chiar si cu piciorul in ghips. mananc banane.

optimistic (live forever young)

mi-ar placea sa pot da timpul inapoi cu 20 de ani insa sa am tot de am acum. stiu, este imposibil, utopic. mi-au placut mult anii '90, e perioada mea de initiere in viata, prima tinerete, anii in care m-am identificat cu genul britpop din muzica, atunci am descoperit trupele suede, oasis, blur, pulp, radiohead, kula shaker, mansun, supergrass, the charlatans, the verve, the cranberries, travis. muzica lor a fost o iluminare pentru mine. eram atat de fericit doar ca ascultam la casetofon albumele lor. atunci nu stiam ce e ala computer, internet. tehnica era mecanica in sistem analog. bagam caseta in casetofon, apasam butonul play si ascultam. uneori calitatea nu era hi-fi insa nu conta prea mult. cand imi cumparam o caseta tremuram cu ea in mana si veneam repede acasa sa o ascult. astfel s-au scurs mii de ore de auditii. am in colectie mii de albume si o cultura vasta pe genul britpop. intotdeauna m-am simtit bine imbracat in tricou, bluza de trening adidas, jeansi si sneakers. pentru mine britpopul nu a murit in '97 ci a evoluat in indie glam rock pastrand esentialul din origine. trupele au continuat sa scoata noi albume in acelasi stil caracteristic, o parte dintre ele canta cu succes si in prezent. incepand cu noul mileniu au aparut multe trupe de succes ce au urmat acelasi gen modern de rock britanic: bloc party, coldplay, editors, elbow, embrace, franz ferdinand, kaiser chiefs, kasabian, keane, placebo, snow patrol, starsailor, stereophonics, texas, the coral, white lies. dupa ani de zile ascult cu aceeasi placere albumele anilor '90, multe dintre ele sunt geniale. nu ma voi plictisi niciodata de suede. so slow down, you're taking me over, and so we drown, real drowners. i want to live i don't want to die, i see things they'll never see, maybe i gonna live forever.

sexploration

ieri a trecut in vizita la mine un fost iubit cu care am ramas prieten, am vorbit filosofie la un pahar de bere, apoi am inceput sa ne mangaiem, sarutam si am facut un 69. ce placuta e senzatia de relaxare de dupa. chiar mi-a prins bine, m-a satisfacut. imi place sa fac sex, ma echilibreaza. el mi-a adus o cafea de la mcdonald's, am baut-o dimineata cu lapte. beau lapte zilnic. am tendinta de a ma intoarce la iubitii din trecut pentru ca altii prezenti nu gasesc. un alt fost iubit cu care am vorbit zilele trecute imi spunea ca ii este greu sa gasesca un partener chiar si pentru un casual sex si ma intreba unde sa intalneasca pe cineva? teoretic poti intalni oriunde, chiar si acolo unde nu te astepti, practic e mai greu. mai degraba tine de noroc. mi se intampla deseori atunci cand caut ceva anume sa nu gasesc. cand nu mai caut uneori apare. adevarul e ca tot timpul caut ceva, asta ma defineste. apreciez ceea ce am insa sunt atras si de nou. altfel m-as plafona. sunt un explorator. ascult !!!, kasabian, kaiser chiefs. sex is wonderful, affection is even better.

healing is difficult

se pare ca vara asta sunt condamnat sa stau in pat pana mi se vindeca tendonul de la picior si voi putea merge. luni dimineata m-au dus turcii cu masina la spitalul floreasca, doctorul mi-a pus un ghips circular pe care trebuie sa il suport o luna, apoi mi-a spus ca va urma alt ghips cu care voi putea calca, vindecarea se face gradual in timp. nu mi-a placut cum arata operatia, nu imi pot misca glezna, insa doctorul mi-a spus ca e normal sa arate asa, zona se prezinta bine, trebuie sa am rabdare. nu ma doare, insa nu e tocmai placut sa stau in pat saptamani intregi sau sa topai intr-un picior cand ma duc la baie. imi umplu zilele cu muzica, filme, citesc carti, primesc vizitele prietenilor. ascult bjork, courteeners, editors, elephant stone, tv on the radio, two door cinema club. am noile albume astronauts, zulu winter. am descarcat vreo 30 de filme gay artistice, am vazut o parte dintre ele, diverse ca abordare, prezentare, tematica. a inceput un nou serial: satisfaction. ieri seara am primit vizita unui vechi prieten pe care l-am iubit cu multi ani in urma, mi-a spus: nu te-ai schimbat deloc, ai acelasi spirit tanar. vei trece peste acest necaz pentru ca esti un campion. mi-au dat incredere vorbele lui. uneori am nevoie de sustinere morala. 

calm like lemonade

am baut un nescafe 3in1 strong cu lapte, imi place sa incep ziua cu o cafea buna, ma simt somnoros, ascult morcheeba, muzica lor creaza o atmosfera relaxanta. aici nu am lumanari sau betisoare parfumate, nici statui buddha cum am in camera mea de care imi este dor, insa improvizez cu poze luate de pe google, imaginile pe care le vad frumoase imi fac bine la psihic. imi plac campurile cu lavanda, maci, floarea soarelui, gradinile cu flori, plaje sau peisaje din natura. sunt pasionat de culturile asiatice, mi-ar placea sa merg in india, cambodgia, china, japonia, thailanda, tibet, ce am vazut in documentare mi-a placut mult. sunt foarte multe locuri superbe de vazut pe acest pamant. daca as avea bani as calatorii continuu. si europa e frumoasa si are multe de oferit. singurul regret pe care il am e ca nu am posibilitatea sa calatoresc cat as vrea. insa cati oameni isi permit acest lux? suntem legati de casa, servici, probleme cotidiene, nu e dupa cum vrem noi. cu totii avem dorinte care raman neimplinite. viata e o lupta continua cu putine satisfactii, nu traim intr-un paradis. poate dupa ce murim spiritul nostru este liber sa calatoreasca desi cred ca si in acea lume sunt reguli. viata fara reguli devine haos si nu se poate asa. este o ordine universala. gata cu filosofia ca am devenit melancolic. muzica ma salveaza in orice situatie. am tot ascultat b-sides si live coldplay, faithless, franz ferdinand, goldfrapp, interpol, kasabian, kula shaker, manic street preachers, pet shop boys, placebo, suede, temples, the 1975, the verve, travis, white lies. ce as iesii la o plimbare prin oras, malluri, magazine, poate peste doua saptamani va fi posibil. ma consolez cu vizitele prietenilor ce trec sa ma vada. le sunt recunoscator si le datorez mult. ma bucur ca am prieteni care tin la mine.