don't cry

sunt momente cand ma simt coplesit de emotii si atunci plang. in ultimul timp am plans destul de des pentru ca sunt necajit. simt ca este prea mult pentru mine si ca nu mai pot face fata. ma simt obosit, ma doare capul, nu dorm bine, despartirea de prietenul meu aproape ca m-a distrus. tin mult la el desi am stiut de la inceput ca nu este bun pentru mine, fiind insurat nu-mi putea oferii decat momente furate si m-a dezamagit de multe ori prin indiferenta lui. il cunosc bine, stiu ca atunci cand vrea ceva face tot posibilul sa obtina, sotia lui nu este un impediment pentru el, oricum o minte. am incercat sa il inteleg, sa ii ofer ceea ce cauta, sa-i fiu prieten, nu i-am cerut mai mult decat stiam ca poate oferii, i-am stat la dispozitie, am facut multe lucruri frumoase pentru el, de multe ori am plans pentru ca eram constient ca relatia noastra nu merge si cu toate astea nu i-am spus ca vreau sa o terminam. era o bucurie sa il vad, imi dadea speranta, ma motiva, acum ratacesc trist, pierdut si plang.